Ea era frumoasă ca umbra unei idei,
-a piele de copil mirosea spinarea ei,
a piatră proaspăt spartă
a strigat dintr-o limbă moartă.
Ea nu avea greutate, ca respirarea.
Râzânda şi plângânda cu lacrimi mari
era sărată ca sarea
slăvită la ospete de barbari.
Ea era frumoasă ca umbra unui gând.
Între ape, numai ea era pământ.
1 comment:
e tarziu...dar trebuie sa-i scriu! Ca ea stie, poate cel mai bine despre timp, distanta si ani lumina...si despre orice mai mult decat oricine! Oricum ramane langa noi oricat vom mai sti intindem bratele a imbratisare si sa ne desfacem degetele ca sa numaram zilele, orele, clipitele impreuna...
in loving memory,
vera
In the end only kindness matters.
Post a Comment